O istorie a separației

Publicăm aici unul dintre textele centrale din nr. 4 al „revistei” Endnotes. Cu acest text, sperăm să deschidem apetitul, în spațiul cultural, lingvistic și — de ce nu — politic românesc, pentru o analiză radicală și un bilanț al mișcării muncitorești din secolul XX, precum și al orizontului de posibilitate al unei politici care să meargă mai departe decât ceea ce se poate caracteriza astăzi drept «social-democrație în retragere». Desigur, centralitatea acestui eseu este ocupată de mișcările muncitorești din Occident, însă convingerea noastră este că diagnosticul formulat de Endnotes se aplică mișcării muncitorești de pe întreg teritoriul „bătrânului continent” — și nu numai. Diferitele particularități ce țin de Europa de Est rămân încă de explorat.

Cititorii vor observa că am ales să traducem „surplus population” ca „populație excedentară” (precum și „capital excedentar” ș.a.m.d). Chiar dacă Marx introduce termenii referitori la populație excedentară într-un câmp polemic dominat de teoriile lui T.R. Malthus, considerăm că este binevenită o departajare din capul locului, încă din traducere, a celor două teorii, mai ales pentru că teoriile malthusiene au intrat în cultura generală și — adesea — sunt folosite ideologic chiar cu intenții eugeniste sau rasiste. Alegerea de traducere vine să sugereze că teoria lui Marx nu are nicio legătură cu pretinsa demografică universală a lui Malthus, în care populația crește geometric, în timp ce mijloacele de subzistență cresc aritmetic. Populația excedentară relativă este un produs necesar al acumulării capitaliste, asemeni celebrei „armate industriale de rezervă”. — traducătorii colectivului Comunizm

Traducerea textului a încercat să rămână fidelă exprimării, precum și formatului notelor de subsol, cu modificări minime de formatare. Unde sursa nu există în română sau nu am avut acces la ea, traducerea citatelor și referințele s-au făcut din textul Endnotes.